de-ale sufletului

Aniversare

Acum 25 de ani ai mei fraţi au pus într-o geantă cărţile de şcoală, câteva haine, toată carnea din congelator şi s-au mutat la o mătuşă. I-au transmis mamei că nu-şi doresc o soră şi că nu se mai întorc acasă decât dacă mama mă abandonează în maternitate. Când m-au văzut întâia oară au remarcat că arăt exact ca o maimuţă :) Cu timpul au învăţat să mă iubească şi de-atunci iubirea aia tot creşte. Şi între timp în marea asta de iubire au intrat tot felul de alţi oameni. Aşa că am…Read more …

Superstiţii

Citesc amu Credinţe şi Superstiţii Româneşti şi m-am gândit să vă împărtăşesc câteva: Se crede că fiind deocheat cineva şi spălându-se cu udul său, se va însănătoşi  (am mai scris despre deochi aici) Cei cu ochi verzi şi sprâncene îmbinate deoache mai tare Negustorii numără banii numai seara, iar jucătorii de cărţi, numai după joc, ca să nu li se deoache banii Flăcăul care se lă lunea nu se mai înspoară (ia să vedem cine ştie ce însemnă "lă") Dacă vreo fată se lă seara, apoi o ia un om bătrân E rău de…Read more …

Să dai sau să primeşti? De-amândouă

Am vie amintirea camioanelor cu haine şi jucării care veneau la începutul anilor ´90 în cartier. Aveam instrucţiuni clare de la mama să nu stau pe la vreo coadă "la ajutoare", că erau copii care chiar aveau nevoie, însă de vreo două-trei ori a trebuit să mă smulgă din îmbulzeală. Nu ştiu dacă chiar aş fi luat vreun pachet, dar evident mă fascina ideea de ceva oferit "pe degeaba". Între timp am mai învăţat câte ceva despre ajutor şi-s gata să împart cu voi Când ofer ajutor, o fac cu plăcere. Nedisimulată. Adică…Read more …

Ce pierdem

Identitatea mea virtuală a încetat să mai vibreze la finalul lui 2010. A avut nişte zvâcuri prin martie 2011 şi ianuarie 2012. Prin noiembrie 2012, tânărul domn care avea grijă ca blogul meu să fie totuşi vizibil m-a anunţat că firma care se ocupa de hosting se confrunta cu nişte probleme legale, toate fişierele de pe hosting fiind pierdute şi ultimul back-up făcut tot în noiembrie 2012. O vreme ralucahritcu.ro n-a mai returnat nici o pagină. Ciudat, pentru că povesteam unui amic de faptul că obişnuiam să scriu pe blog, însă n-aveam ce…Read more …

Bucuriile altora

Viaţa nu e roz şi toate aspectele ei negative mi se pun pe suflet şi mă împovărează. Începând de la ce mă priveşte pe mine (nimicuri destul de frecvente - îmi pierd ceva, vreun funcţionar îmi vorbeşte răstit, nu-mi stă bine părul, zi grea cu treburi care nu se mai termină - dar şi evenimente majore, dramatice asupra cărora n-am nici o putere) şi până la ce-i priveşte pe cei din jur dar care mă afectează şi pe mine mai mult sau mai puţin (un copil care se loveşte, un accident de maşină,…Read more …

Către ordine. Partea II- Întâia înfrângere a haosului

Primele zile din convieţuirea unui om crescut întru haos cu un altul supus ordinii absolute nu pot fi decât amuzante pentru cineva din afară: multiple amabilităţi şi false zâmbete ("Poţi te rog să duci geanta la loc?", "E ok dacă nu ţinem farfuriile grupate pe mărimi şi culori?"), însă gânduri negre de război înăbuşite la fiecare pas ("Îmi strâng acum geanta să nu ne certăm, da mâine o las tot unde apuc. Nu pot ceda cu geanta, că au să urmeze toate celelalte...", "Hai că las o farfurie neagră între toate cele albe…Read more …

Porneşte-l

Am un nepoţel de aproape trei ani pentru care am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să mă văd cu Moş Crăciun. Fireşte că am şi reuşit, apoi am discutat prieteneşte despre cadoul pe care eu îmi doream ca nepoţelul să-l primească: un urs mare de pluş, pufos peste măsură şi cu un cap mai înalt decât copilul norocos să mă aibă mătuşă. Sigur, aici apare o coincidenţă - şi anume că exact un urs imens mi-aş fi dorit şi eu când eram mică, dar moşul nu era aşa receptiv pe vremea…Read more …

Către ordine. Partea I- Din chaos, Doamne,-am apărut Şi m-aş întoarce-n chaos…

Am promis acum câteva zile c-am să vă spun câte ceva despre calea pe care am fost constrânsă s-o urmez: de la haos către ordine. Începutul e aşa: am fost copilul cel mai mic al familiei, mereu note mari, cuminţenie cât se poate, suficient cât părinţii să mă ierte de prea multe ori când era vorba de ordine şi curăţenie. Din când în când se lăsa cu câte o ceartă mare, toate hainele scoase din dulap cât să fiu obligată să le pun la loc în ordine. La fel cu cărţile şi caietele…Read more …

Once a blogger, always a blogger

Se zice că mersul cu bicicleta nu se uită niciodată. Eu n-am de unde să ştiu, că n-am pedalat niciodată. Dar am să incerc să verific teoria pentru blogging. N-am mai scris pentru că n-am mai simţit nevoia să scriu. Sigur, mi-am imaginat de zeci de ori titlul cu care aş reîncepe, am şi visat că scriu din nou aici, însă până azi - mai precis până acum - n-am reuşit s-o fac. Înainte de toate am de adus mulţumiri unor cavaleri: unuia pentru ca a hostuit blogul în tot acest timp  şi altuia…Read more …