de-ale sufletului

Amor (probabil) încheiat înainte să înceapă

Eram suficient de aproape de el cât să-mi dau seama că e emoţionat. Şi să simt că se aranjase special pentru seara aceea. Părul stătea perfect, parfumul se simţea nici prea puternic, nici prea discret iar secundarul de la ceas fusese cu mult lăsat în urmă de bătăile inimii. Se uita des la ceas cu un amestestec de emoţie si dorinţă de calm în timp ce eu îmi vedeam cuminte de scris. Ok, recunosc că-l şi studiam curioasă şi discretă (sper) în acelaşi timp, mă ştiţi doar că-mi plac oamenii. …

Cum scoți răul din tine

Stau cuminte la Coftale și scriu. Scot răul din mine. Am avut niște săptămâni destul de încărcate și simt că vin altele după chipul și asemănarea celor ce-au trecut. Mi-e alături un suflet la fel de dornic să scoată răul. Cu degetele fugind rapid pe tastatură și cu ochii când întunecați, când luminați după cum dictează ALT TAB, ne pregătim să încheiem ziua liniștit. Oprim motoarele și dăm timp elicelor să se oprească și ele. Asta fac azi. …

Viaţa în planuri paralele

Criza permanentă de timp în care simt că mă aflu mă împinge să cred că pot fi şi supraom, la o adică. Privesc timpul ca pe resursa mea cea mai importantă şi sigur exagerez cu asta, însă mă raportez adesea strict economic la el: îl investesc acolo unde ştiu că-mi…

Amarul lui Ce mai faci?

Cu ceva vreme în urmă am întrebat pe un domn ce staţiona într-un taxi cu lampa verde aprinsă: liber? (ar putea părea că mi-e greu să găsesc răspunsuri chiar şi acolo unde sunt evidente, însă lumina verde nu e suficientă - uneori faţa mea sau adresa nu convin şoferilor şi…

Caiet de expresii frumoase

La asta m-am gândit încă de la primele pagini din Toate bufniţele, de Filip Florian. La caietul de expresii frumoase din clasa a IV-a pe care îl îmbogăţeam pe măsură ce descopeream în lecturile mele un nou epitet, o personificare sau cine ştie ce altă figură de stil care mă impresiona. Le notam conştiincioasă, fără să le disec însemnătatea şi-mi închipuiam că mi-aş fi închipuit eu întâia oară alăturarea aceea frumoasă de cuvinte. Nu ştiu dacă Filip Florian urmează doar umil un patos al condeiului pe care-l ţine în mână şi care e însufleţit de cine ştie unde, dacă zgândăreşte ideile ca pe pisici sau dacă zămisleşte cuvintele cu chin şi durere până se fac expresii frumoase. Dar ştiu că fiecare pagină mi-a întărit convingerea că e un meşteşugar de cuvinte şi că vreau să mă înfrupt şi din celelalte cărţi de până la bufniţe. Câteva fragmente, ca să vă stârnesc: …

Aplauze

Mi-am căutat în copilărie un talent artistic care să mă aducă pe scenă. Am vrut să mă fac cântăreaţă şi nu ratam ocazii să cânt unor specatatori care n-aveau de ales (vezi despre colindele mele aici). Şi o viaţă de actriţă m-ar fi mulţumit, mai ales că mă jucam "de-a teatrul"…

Aniversare

Acum 25 de ani ai mei fraţi au pus într-o geantă cărţile de şcoală, câteva haine, toată carnea din congelator şi s-au mutat la o mătuşă. I-au transmis mamei că nu-şi doresc o soră şi că nu se mai întorc acasă decât dacă mama mă abandonează în maternitate. Când m-au…

Superstiţii

Citesc amu Credinţe şi Superstiţii Româneşti şi m-am gândit să vă împărtăşesc câteva: Se crede că fiind deocheat cineva şi spălându-se cu udul său, se va însănătoşi  (am mai scris despre deochi aici) Cei cu ochi verzi şi sprâncene îmbinate deoache mai tare Negustorii numără banii numai seara, iar jucătorii de…

Să dai sau să primeşti? De-amândouă

Am vie amintirea camioanelor cu haine şi jucării care veneau la începutul anilor ´90 în cartier. Aveam instrucţiuni clare de la mama să nu stau pe la vreo coadă "la ajutoare", că erau copii care chiar aveau nevoie, însă de vreo două-trei ori a trebuit să mă smulgă din îmbulzeală.…