Electricitatea era dresata

Continuam seria cu Ilf şi Petrov (celelalte posturi sunt aici şi aici) cu o călătorie de-a lor în America, povestită aşa cum le-a dictat spiritul loc critic şi cenzura dibace a vremii. În America fără etaje, cei doi cunosc un spaţiu pe care nu pot să-l cuprindă mental decât în raport cu realitatea lor rusească, iar umorul şi ironia fac din aventura lor o lectură plăcută, veselă, amară pe alocuri. Ca de obicei, vă ispitesc cu nişte fragmente, sperând să vă conving că merită citită cartea în întregime (iar cititul trebuie însoţit de…Read more …

Ca la orice hobby

Acest post ar fi trebuit să fie scris în Coftale, dar tocmai azi era închis. E ok, cu siguranţă va fi veni şi clipa cu blog, cu mine şi cu o cafea bună de acolo. Să vă zic de ce. Cu ceva vreme în urmă, căutam un loc bun de sărbătorit cu oameni dragi mie. Google m-a dus de la "cafea bună şi mic dejun în Bucureşti" la Coftale. Am sunat pentru o rezervare şi duminică dimineaţa eram într-o casă frumoasă, hrănindu-mă cu poveşti despre cafea, cafea bună şi cu un grai dulce,…Read more …

Fura şi îi era ruşine

Despre Ilf si Petrov v-am mai povestit aici. Ar fi fost firesc să fi citit Viţelul de Aur întâi, apoi Douăsprezece scaune, dar multe-s lucrurile nefireşti din viaţă, iar unul în plus cu greu se mai vede. De data asta povestea e despre căutarea asiduă a unor scaune, deşi scaunele sunt aici metaforă pentru succesul peste noapte, facil şi injust. Cei ce le caută sunt derbedei din alte timpuri, nu cu mult diferiţi de cei ai zilelor noastre. Au însă avantajul lipsei unui sitem rapid de comunicaţii, astfel că vestea găinăriilor dintr-o comunitate…Read more …

Fluieri?

Cred că nu sunt singura căreia i s-a spus că fluieratul nu-i frumos. Cu atât mai mult într-o încăpere, când dacă fluieri, atunci fluieri a pagubă sau, mai rău, a moarte (adică ademeneşti paguba/moartea prin preajmă). Pe de altă parte, mai ştiu că cei care pot face ceva fluierând (să termine o temă la mate, să sudeze, să repare o maşină...) sunt cei care nu doar că stăpânesc o abilitate, dar se şi bucură de fiecare moment în care o exersează. 2203Read more …

Mai bine mai lungă sau mai lată?

Printre bancurile cu moldoveni pe care le ştiu, e unul care zice că moldovenii s-au tot gândit cum să facă viaţa mai lungă, însă nu le-a ieşit, aşa că s-au hotărât ca măcar s-o facă lată. Mai ştiu un banc cu crocodili, care e de fapt o dilemă: Crocodilul e mai mult lung sau mai mult verde? 2195Read more …

Eu şi sportul #2

Primul episod aici. Două luni şi jumătate mai târziu, statusul e după cum urmează: Fac în continuare sport de aprox. 3 ori pe săptămână (Excepţie: perioada de Paşti, când au trecut vreo 6 zile fără nici un fel de activitate sportivă) Am abonament de aerobic la o sală, dar am reuşit să fac sport şi acasă La sală particip la şedinţe de aerobic, zumba şi tae-bo (predominant aerobic) 2193Read more …

Gesturi

Când mă gândesc la Nicu Alifantis mă inundă emoţii şi amintiri. Probabil şi vouă vi se întâmplă la fel, dacă măcar o dată v-aţi mirat că sunteţi, aţi dorit o noapte fără întrebări sau aţi adorat ploaia din luna lui marte. Nicu Alifantis a sărbătorit de curând 40 de ani închinaţi muzicii şi finalizarea unui nou album închinat iubirii - Mozaic. Am fost la Operă la evenimentul de lansare de săptămâna trecută şi mi-e imposibil să redau ce-a fost acolo pe de-a-ntregul. Dar pot să vă spun ce s-a întâmplat în deschiderea concenrtului. 2192Read more …

În taxi ca în Basic Instinct

Probabil am mai spus-o, dar nu strică să repet: ador să intru în vorbă cu taximetrişti, călători în tren/ avion/ autobuz şi în general necunoscuţi. Mi-s dragi pentru că de cele mai multe ori găsesc un tâlc în experienţele lor. Azi taximetristul era să tamponeze o maşină pentru că şoferul vorbea la telefon şi a schimbat brusc banda, fără să mai aibă mâna liberă să şi semnalizeze. 2191Read more …

Cât mii de cuvinte

Dacă o poză face cât o mie de cuvinte, iar cuvintele sunt despre lumea pe care uneori ne ferim s-o vedem, cred că mai multe poze ţin loc de-o poveste întreagă pe care e greşit şi inuman s-o ratăm. Ar trebui să găsiţi motive tare bune ca să n-ajungeţi le expoziţia World Press Photo din Piaţa Universităţii. Biletul e 7 RON, dar poveştile de-acolo o să vă facă putred de bogaţi. 2189Read more …

Manele. BOA.

Ce-am să vă povestesc acum e o pledoarie pentru curiozitate. Aici experienţele sunt legate de dezmăţul vieţii de noapte, dar ce încerc eu să promovez nu are legătură numai cu asta. Dacă găsiţi şi alte concluzii ascunse în textele de mai jos, nu pot decât să mă bucur :) Manele 2186Read more …