Fura şi îi era ruşine

Despre Ilf si Petrov v-am mai povestit aici. Ar fi fost firesc să fi citit Viţelul de Aur întâi, apoi Douăsprezece scaune, dar multe-s lucrurile nefireşti din viaţă, iar unul în plus cu greu se mai vede. De data asta povestea e despre căutarea asiduă a unor scaune, deşi scaunele sunt aici metaforă pentru succesul peste noapte, facil şi injust. Cei ce le caută sunt derbedei din alte timpuri, nu cu mult diferiţi de cei ai zilelor noastre. Au însă avantajul lipsei unui sitem rapid de comunicaţii, astfel că vestea găinăriilor dintr-o comunitate n-ajunge în timp util în comunităţile din jur, care cad şi ele pradă unor viclenii similare. Vă ispitesc cu câteva fragmente: …

Fluieri?

Cred că nu sunt singura căreia i s-a spus că fluieratul nu-i frumos. Cu atât mai mult într-o încăpere, când dacă fluieri, atunci fluieri a pagubă sau, mai rău, a moarte (adică ademeneşti paguba/moartea prin preajmă). Pe de altă parte, mai ştiu că cei care pot face ceva fluierând (să termine o temă la mate, să sudeze, să repare o maşină...) sunt cei care nu doar că stăpânesc o abilitate, dar se şi bucură de fiecare moment în care o exersează. …

Mai bine mai lungă sau mai lată?

Printre bancurile cu moldoveni pe care le ştiu, e unul care zice că moldovenii s-au tot gândit cum să facă viaţa mai lungă, însă nu le-a ieşit, aşa că s-au hotărât ca măcar s-o facă lată. Mai ştiu un banc cu crocodili, care e de fapt o dilemă: Crocodilul e mai mult lung sau mai mult verde? …

Eu şi sportul #2

Primul episod aici. Două luni şi jumătate mai târziu, statusul e după cum urmează:
  • Fac în continuare sport de aprox. 3 ori pe săptămână (Excepţie: perioada de Paşti, când au trecut vreo 6 zile fără nici un fel de activitate sportivă)
  • Am abonament de aerobic la o sală, dar am reuşit să fac sport şi acasă
  • La sală particip la şedinţe de aerobic, zumba şi tae-bo (predominant aerobic)
…

Gesturi

Când mă gândesc la Nicu Alifantis mă inundă emoţii şi amintiri. Probabil şi vouă vi se întâmplă la fel, dacă măcar o dată v-aţi mirat că sunteţi, aţi dorit o noapte fără întrebări sau aţi adorat ploaia din luna lui marte. Nicu Alifantis a sărbătorit de curând 40 de ani închinaţi muzicii şi finalizarea unui nou album închinat iubirii - Mozaic. Am fost la Operă la evenimentul de lansare de săptămâna trecută şi mi-e imposibil să redau ce-a fost acolo pe de-a-ntregul. Dar pot să vă spun ce s-a întâmplat în deschiderea concenrtului. …

În taxi ca în Basic Instinct

Probabil am mai spus-o, dar nu strică să repet: ador să intru în vorbă cu taximetrişti, călători în tren/ avion/ autobuz şi în general necunoscuţi. Mi-s dragi pentru că de cele mai multe ori găsesc un tâlc în experienţele lor. Azi taximetristul era să tamponeze o maşină pentru că şoferul vorbea la telefon şi a schimbat brusc banda, fără să mai aibă mâna liberă să şi semnalizeze. …

Cât mii de cuvinte

Dacă o poză face cât o mie de cuvinte, iar cuvintele sunt despre lumea pe care uneori ne ferim s-o vedem, cred că mai multe poze ţin loc de-o poveste întreagă pe care e greşit şi inuman s-o ratăm. Ar trebui să găsiţi motive tare bune ca să n-ajungeţi le expoziţia World Press Photo din Piaţa Universităţii. Biletul e 7 RON, dar poveştile de-acolo o să vă facă putred de bogaţi. …

Manele. BOA.

Ce-am să vă povestesc acum e o pledoarie pentru curiozitate. Aici experienţele sunt legate de dezmăţul vieţii de noapte, dar ce încerc eu să promovez nu are legătură numai cu asta. Dacă găsiţi şi alte concluzii ascunse în textele de mai jos, nu pot decât să mă bucur :)
  1. Manele
…

Curiozitate. Binili învingi.

Vă zic despre două filme văzute de curând. 1. Oblivion Ca un om curios ce mă aflu, nu pot decât să mă bucur să am fost supusă acestui film. Nu m-a atras din trailer pentru că era cu prea multe explozii şi încă am vie în minte amintirea filmelor cu Cichi Cen (Jackie Chan) de pe vremea când frate-miu era mândru posesor de video, iar eu îmi doream doar desene (animate) de la viaţă. M-am bucurat totuşi că l-am văzut şi-l recomand pentru că mesajul lui central e bucată din crezul meu despre viaţă: e esenţial să fii curios, să te întrebi ce e dincolo de pătrăţica unde dormi, mănânci, lucrezi, te dezvolţi şi te vezi tu cu prietenii, să te gândeşti adesea dacă îţi doreşti să fii exact acolo unde te afli şi dacă nu, să-ţi dai seama cât de departe eşti de ţinta ta şi cam care-s căile să ajungi acolo. E mai puţin important dacă decizi să te mişti sau să stai pe loc, dar e important ca decizia asta să fie rezultatul unui act de curiozitate şi nu al constatării că aşa face toată lumea. …

Idei de rumegat #3

Continuăm seria cu idei dinspre şi despre alte bloguri şi pe care le dau mai departe cu un articol îmbătător despre alcool. (Celelalte posturi din serie aici). Fascinaţia mea pentru oameni care închină un păhăruţ, mai degrabă decât se-nchină şi care se tem de blestemele lui Bacchus, mai degrabă decât de ale neamurilor începe din copilărie, de când crâşmele prin care umblam îmi pictau în detaliu, c-o mână tremurândă,  viaţa în versiunea ei nenorocită. După ani de muncă printre beţivi, mama ştia cum să le vorbească, cum să-i trimtă acasă la ora închiderii, cum să le amintească de după tejghea că au copii în şcoală şi că leafa n-ar trebui băută în întregime. Şi dacă n-ar fi fost conjunctura cu meseria mamei, ar fi fost deajuns faptul că trăiam într-un colţ de Moldova, când măcar un vecin, un neam mai mult sau mai puţin îndepărtat, o cunoştinţă avea darul băuturii. …