Amor (probabil) încheiat înainte să înceapă

Eram suficient de aproape de el cât să-mi dau seama că e emoţionat. Şi să simt că se aranjase special pentru seara aceea. Părul stătea perfect, parfumul se simţea nici prea puternic, nici prea discret iar secundarul de la ceas fusese cu mult lăsat în urmă de bătăile inimii. Se uita des la ceas cu un amestestec de emoţie si dorinţă de calm în timp ce eu îmi vedeam cuminte de scris. Ok, recunosc că-l şi studiam curioasă şi discretă (sper) în acelaşi timp, mă ştiţi doar că-mi plac oamenii. …

Cum scoți răul din tine

Stau cuminte la Coftale și scriu. Scot răul din mine. Am avut niște săptămâni destul de încărcate și simt că vin altele după chipul și asemănarea celor ce-au trecut. Mi-e alături un suflet la fel de dornic să scoată răul. Cu degetele fugind rapid pe tastatură și cu ochii când întunecați, când luminați după cum dictează ALT TAB, ne pregătim să încheiem ziua liniștit. Oprim motoarele și dăm timp elicelor să se oprească și ele. Asta fac azi. …

Mă aburc, ne aburcăm

Îmbogățim azi seria de cuvinte noi cu "a se aburca". Firește, asta înseamnă "a se urca, a se sui", după cum foarte bine se consemnează și în DEX, iar eu îl folosesc atunci când îmi imaginez o cățărare ajutată mai ales de mâini (ca de maimuțică). A produs mirare în rândul cunoscuților de pe plaiuri altele decât moldave oferta mea recentă de a mă aburca puțin, cât să ajung la acel ceva de care era nevoie, așa că socotesc că întâmplarea v-ar putea amuza și în același timp ar putea lărgi vocabularul unora dintre voi. …

Viaţa în planuri paralele

Criza permanentă de timp în care simt că mă aflu mă împinge să cred că pot fi şi supraom, la o adică. Privesc timpul ca pe resursa mea cea mai importantă şi sigur exagerez cu asta, însă mă raportez adesea strict economic la el: îl investesc acolo unde ştiu că-mi…

Sa facem niste noroc – Oferta de internship

Cred, ca toată lumea, că e bine ca în viaţă să ai noroc. Cred, ca aproape toată lumea, că norocul ţi-l faci cu mâna ta. Şi îmi manifest crezul muncind cu spor la norocul meu. Aş putea spune c-am avut noroc în ziua aceea din liceu când profesorul meu de…

Anumit, anumita, anumea

Am o prietenă tare dragă cu care ori de câte ori mă văd îmi aduc aminte cât mi-e de drag şi Botoşaniul. Pentru că, bucureşteancă fiind, ei îi sar în ochi exact acele aspecte care trădează că nu sunt de-a locului, în pofida accentului curat pe care îl afişez lumii…

Permis de conducere

Din păcate, se dă numai pentru vehicule, dar tare m-ar bucura să fie şi pentru condus propria viaţă sau carieră (şi mai ştiu câteva neveste care-ar dori şi pentru condus viaţa jumătăţii de asemenea :P). Iar dacă ar fi aşa ceva, sigur cele două cărţi menţionate mai jos ar fi…

Amarul lui Ce mai faci?

Cu ceva vreme în urmă am întrebat pe un domn ce staţiona într-un taxi cu lampa verde aprinsă: liber? (ar putea părea că mi-e greu să găsesc răspunsuri chiar şi acolo unde sunt evidente, însă lumina verde nu e suficientă - uneori faţa mea sau adresa nu convin şoferilor şi…

Electricitatea era dresata

Continuam seria cu Ilf şi Petrov (celelalte posturi sunt aici şi aici) cu o călătorie de-a lor în America, povestită aşa cum le-a dictat spiritul loc critic şi cenzura dibace a vremii. În America fără etaje, cei doi cunosc un spaţiu pe care nu pot să-l cuprindă mental decât în raport cu realitatea lor rusească, iar umorul şi ironia fac din aventura lor o lectură plăcută, veselă, amară pe alocuri. Ca de obicei, vă ispitesc cu nişte fragmente, sperând să vă conving că merită citită cartea în întregime (iar cititul trebuie însoţit de o înţelegere bună a contextului şi scopului în care a fost scrisă cartea, mai multe detalii aici): …

Ca la orice hobby

Acest post ar fi trebuit să fie scris în Coftale, dar tocmai azi era închis. E ok, cu siguranţă va fi veni şi clipa cu blog, cu mine şi cu o cafea bună de acolo. Să vă zic de ce. Cu ceva vreme în urmă, căutam un loc bun de sărbătorit cu oameni dragi mie. Google m-a dus de la "cafea bună şi mic dejun în Bucureşti" la Coftale. Am sunat pentru o rezervare şi duminică dimineaţa eram într-o casă frumoasă, hrănindu-mă cu poveşti despre cafea, cafea bună şi cu un grai dulce, cum numai Botoşaniul ştie să înzestreze feciorii şi mândrele sale :) Antonio, cel care face posibil Coftale, a descris cu pasiune fiecare sortiment de cafea, fiecare metodă de preparare si ne-a molipsit de tinereţe, de ambiţie, de stare de bine. Două întrebări am avut la final: …